joi, 22 noiembrie 2018

Democraţia este puterea poporului bine informat (Alexis de Tocqueville)

Înțeleg că obsesia zilei este scrisoarea lui Rudolph către Klaus prin care acesta se solidarizează cu Grinch. Deși prevăd un ger cumplit la iarnă, vreau să rețineți un lucru: așa cum nici Crăciunul nu vine din magazine, nici democrația nu vine din America. Poate că s-a simțit bine o vreme acolo, dar în momentul ăsta flacăra ei s-a stins. Asa cum oamenii buni poartă pe retină minute în șir flacăra lumânării în care au suflat, oamenii buni vor avea întodeauna în suflet reprezentarea reală a democrației chiar dacă printr-o rătăcire au ucis-o prin vot. Trebuie să ne îngrijim ca politicienii să nu intre cu cizmele în singurul bastion neatins de tăvălugul de modificări legislative în favoarea lor: alegerile libere și corecte. Doar așa putem repara totul! #RudolfGiuliani

Plângerile României

Astăzi a fost ziua limbii Române. Probabil că este una dintre limbile lumii ai cărei vorbitori se află jumătate pe teritoriul național, iar cealaltă jumătate împrăștiată prin lume. Ca o consecință logică, Bădălău, împreună cu miniștrii săi de la Giurgiu, s-au pișat azi și pe limba română, nu numai pe diaspora.
Desigur, pentru pesediști nu sunt suficient de apetisante detaliile despre sălașurile unei limbi. Vor fi la fel de aroganți și proști chiar și în momentul în care populația vorbitoare de limba română din țară va reprezenta doar o treime din totalul vorbitorilor de pe mapamond. Păi ce alt partid ar fi putut sărbători în aceasta săptămână scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung prin scrisoarea lui Rudolf Giuliani?
Pentru școliții din PSD limba este "chestia aia" pe care moare pasărea. Pentru cei mulți și proști din partid, o limbă este un lucru pe care-l dai si-l iei şi tot primeşti favoruri, plăceri, în schimbul ei.

Priviți filmulețul ăla cu Bădălău de pe net pentru că este o devoalare cinematografică a logicii elitei conducătoare: "Șefu, nu vă suparați ăștia ne-au dat wuie. Ne-am gândit să replicăm și noi: să vină Diaspora ca să ne pișăm pe ea"
Pesediștii sunt pătrunși de o sfântă și intangibilă serenitate: iau wuie de parcă ar lua Zen, fură de parcă ar face favoruri, devalizează veniturile populației prin inflație cu aerul că le-ar capitaliza prin creșteri de salarii și pensii etc. Pentru că ăsta este sensul mesajului și realitatea cu care o să rămânem după ce această guvernare catastrofală va trece: ne-ați dat wuie până ne-am pisat pe voi! Si peste patru sau zece ani, dupa ce unii vor trebui sa curete rahatul de pe urmele lor, precum Hercule grajdurile lui Augias, îi vom vota iarăși.
PS. Locul în care se desfășoară acțiunea filmulețului de pe net este Bolintin Vale. Întâmplător sau nu în această localitate s-a născut, pe vremuri, Dimitrie Bolintineanu. Viața lui poate fi oricând extrapolată în viața oricărui român de astăzi care a ajuns să trăiască într-un exil economic în Occident. A trăit mult timp, obligat, departe de țară și a luptat de acolo pentru interesele nationale si pentru limba română.Una dintre ultimele sale lucrari, o colecție de poezii, se intitulează chiar așa: "Plângerile României - în traducere liberă astăzi : "wuie PSD". Bădălău se pișă pe propriul trecut al localității din care provine. Dacă pe vremea lui Ceaușescu a existat o instanță care să-l condamne la pușcărie pentru furt calificat din avutul obștesc, noul stat care a urmat acelui regim este incapabil să-l oprească din profanarea celor mai importante simboluri. Explicația este tot la Bolintineanu: "Cei ce rabdă jugul și-a trăi mai vor, merită să-l poarte spre rușinea lor"

Politicienii români îsi compensează nanismul cu onanismul

Personal, am mari dubii că toate problemele ăstea pe care le avem în România se datorează homosexualității. Părerea mea e că ele se datorează onanismului, dar nu am văzut nici Biserica, nici politicienii, să se repeadă să facă un referendum care să facă imposibilă căsătoria a două persoane cu aceiași identitate.
Deși este absolut evident că suntem conduși eminamente de persoane care se simt foarte confortabil cu ei înșiși, iar iubirea exacerbată de sine este interzisă literal de religia creștină, nu am văzut nici un preot sau politician care să se adune alături de el însuși într-o Biserică și să discute despre atașamentul necenzurat pentru malahie la elitele noastre conducătoare.
Am văzut, în schimb, ecumenisme politice bovine în care toate partidele dintr-un județ se lasă rânduite necondiționat în fața altarului. 
Desigur, suntem o nație care l-a născut pe Ionescu ca prim narator al absurdului, dar astăzi, prin fraternitatea malahică dintre politicieni și Curtea Constituțională am inventat "singularitatea” absurdului: Tăriceanu a ieșit și a zis că partidul lui pregătește o lege a parteneriatului civil (prin care homosexualitatea va putea fi incadrata, bine mersi in esafodajul legal al statului roman), iar Curtea Constitutionala a ieșit și a zis că homosexualitatea ține de sfera vieții private și nu poate fi împietată în nici un fel fără să fie limitate, implicit, libertățile fundamentale ale indivizilor. Sincronizate, aceste decizii spun că rezultatul referendumului din 7 octombrie va fi doar o simplă discriminare lingvistică între căsătorie (care va implica o relație heterosexuală) și parteneriat civil, concubinaj, legătură consexuală etc, care va putea însemna orice.

Discriminați vor fi, în cele din urmă, toți cei care vor trăi prin concubinaj, parteneriat civil sau legătură consexuală într-o relație heterosexuală pentru că vor trebui să adauge „pentru lămuriri” tipul sexual al relației lor.
Așa se întâmplă când inventezi, ca politician, referendumuri fără cap, doar pentru a-ți ascunde problemele cu justiția, faptul că ai amanta mai tânără decât nora, ești la cincea nevastă și că în București s-a construit un spital pentru tratarea copiilor de cancer cu doar o treime din banii cheltuiți pentru desfășurarea acestui referendum.
Ceea ce doream eu să vă spun, de fapt, este că dacă votezi la referendum te faci părtaș la furtul banilor pentru ridicarea unui spital pentru copiii bolnavi de cancer. Este același tip de logică care a dus la acest referendum, deci, se pune!

Prefăcătoria, cinismul şi ipocrizia: din arsenalul statului român!

Masă politică privind viitorul
Suntem prizonierii unui stat care ne urăște! Un stat care a înțeles dupa 10 august că represiunea împotriva propriilor cetățeni nu este suficient de eficace dacă este colectivă și a început să se asmută în mod individual asupra cetățenilor recalcitranți politic, a celor care-și permit o prea mare independență sau a celor care nu cotizează la partid sau păpușarilor politicienilor din serviciile secrete: doi jurnaliști critici ai puterii sunt urmăriți penal pentru că la un festival de muzică ar fi avut asupra lor marihuana "în vederea consumului propriu". Desigur, e ilegal consumul de marihuana, dar trăim totuși într-o lume în care el este legalizat în multe țări, iar drumul turiștilor noștri la Amsterdam se bazează în multe cazuri și pe un imbold narcotic. 
Nu sunt convins că acest caz ar fi fost atât de proeminent și s-ar fi ocupat de el ditamai DIICOT-ul dacă nu era vorba despre doi jurnaliști critici ai puterii. În fine, doi cetățeni români, oameni cu afaceri de zeci de milioane de euro, au fost ridicați ieri din casele lor, încătușați și plimbați prin fața presei, pe baza unui mandat de arestare emis de autoritățile finlandeze pentru simplul motiv că s-ar fi deplasat într-o țară vecină Finlandei, în spațiul Schenghen, cu o mașină închiriată din Finlanda, lucru interzis de contractul semnat, chiar dacă cei doi au înapoiat mașina operatorului finlandez în termenul de timp contractual. În același timp, un polițist italian care a furat bijuteriile unei românce pe aeroportul din Timișoara este lăsat să plece liber, în același avion cu victima! Cetățeni români călcați în picioare în propria țară de autorități vs cetățeni străini purtați ca sfintele moaște. Abateri banale de la lege ale cetățenilor români tratate ca infracțiuni majore și abateri majore ale cetățenilor străini, tratate ca fapte minore. Asta e "mândria de a fi român" a PSD-ului: experiența de a te simți un intrus în propria țară!

luni, 19 noiembrie 2018

Țara pustie și fară speranță

România este aceiasi țară mizerabilă în care complicitățile noastre politice, sociale și economice au făcut posibilă tragedia de la Colectiv. Ba chiar este mai mizerabilă decât în urmă cu trei ani, având în vedere că tocmai călăii victimelor de la Colectiv ne conduc astăzi cu o putere chiar mai mare decât o aveau pe atunci.
Călăii acelor oameni au întors tragedia aceea în favoarea lor prin implementarea unui sistem de beneficii sociale demn de o distopie: pensii speciale pentru largi categorii de indivizi, indemnizații speciale pentru funcționari bine plasați în arhitectura statului, angajări la stat de copii, amante și tot felul de protejați pe salarii irealizabile în mediul privat. Călăii au creat o masă critică de funcționari insensibilă la nevoile reale ale societății, masă preocupată doar de conservarea propriului status quo.
Asta este realitatea cruntă. Zeci de mii de oameni bine pregătiți dintre care am putea să alegem funcționari, politicieni sau specialiști care să ne conducă în viitor fug în fiecare an în străinătate din fața acestui sistem.
Călăii celor care au murit acum trei ani la Colectiv sunt și călăii fără milă a copiilor noștri. Uitați-vă pe datele exercițiului bugetar: am ajuns să ne împrumutăm pe dobânzi uriașe ca să plătim aceste pensii speciale și salariile majorate ale unor funcționari care fac parte dintr-un sistem care nu oferă nimic mai bun în schimb: nu este capabil să construiască drumuri noi, spitale noi să ne ofere o interacțiune mai bună cu statul atunci când avem nevoie de o informație, de o hârtie sau să plătim o taxă, nu este capabil să atragă fonduri europene și se refugiază permanent în fonduri publice pe care este mai ușor să le estorcheze.
Când noi o să fim morți, o mulțime de oameni pe care chipurile i-am iubit, băgând în ei fast food, acadele, patiserie și cultură socială ieftină, ne vor judeca pentru că ne-am împrumutat ca să trăim la un nivel la care, cu toată avuția creată de noi împreună cu strămoșii noștri, nu ni-l puteam permite. Acei copii ai noștri pe care ar trebui să-i iubim, deși nu-i cunoaștem încă, vor plăți toți acești bani pentru care votăm cu zece mâini PSD-ul, Olguța și Dragnea. Da domnilor, trăim triumfal, de fapt, într-o perioadă cuprinsă între Colectiv și copii noștri, o viață între două morți. Pentru că pentru copiii noștri modul în care am ales să ne trăim viața și să ne manifestăm optiunile reprezintă un atentat la propria lor securitate, la dreptul de a trăi liberi, de a dispune necondiționat de propriul patrimoniu și la dreptul de a fi fericiți.
Este absolut evident că nu ne-am învățăt lecția de la Colectiv prin simplul fapt că primul nostru ministru nu a fost in stare astăzi să bălmăjească un mesaj spontan în fața unei asemenea tragedii atunci când presa i-a cerut unul. O femeie, mamă de băiat, a preferat să joace în continuare rolul de lacheu perfect al stăpânului său și să pună stavilă oricărui impuls matern de solidaritate cu zecile de băieți morți atunci, de frică să nu spună ceva nepotrivit. Ne-am ars, noi nu mai suntem un popor pentru că un popor este în primul rând o masă de oameni care se gândește la propria supraviețuire în timp, prin urmașii lui, nicidecum la supraviețuirea lui efemeră între guvernele Dragnea 1 și Dragnea n, respectiv la supraviețuirea prin pensii.

Legea lui Cehov și pistolul lui Bădălau

Întâmplarea face că eu tocmai am început să citesc Homo Deus al lui Yuval Noah Harari și sunt tocmai la capitolul în care vorbește despre legea lui Cehov. Legea lui Cehov spune așa "dacă un pistol apare în primul act al unei piese de teatru, cu certitudine el va fi folosit în al treilea". Așa că nu mă pot abține să nu mă gândesc că ar fi chiar frumos ca pistolul dispărut de la Bădălău, în actul întâi al acestei dramolete naționale, să apară în actul trei, în mâinile lui Dragnea și să facă cu el ceea ce au făcut la vremea lor toți marii mustăcioși ai istoriei, fie pentru că erau mistuiți de dragostea lor pentru popor, fie de dragostea pentru o gagică tânără și frumoasă.