vineri, 24 octombrie 2014

Oh, death

Există un loc în Univers unde până și lumina se descompune în fărâmițele din care e compusă. Ajuns pe buza unei găuri negre, dincoace de acel punct pe care savanţii ştiinţei cuantice îl numesc "singularitate", un foton, ar putea avea şansa unei clipe în care ar şti cu certitudine din ce e făcut. Ar fi aceea clipă în care el ar coexista în acelaşi timp cu momentul în care s-ar descompune. Aşa am simţit şi eu astăzi, în faţa morţii. Am avut certitudinea că nu putem şti, întradevăr, din ce suntem făcuţi, decât atunci când fragmente din noi încep să zboare cu nesaţ către groapă. Bineînţeles că acest lucru nu aduce nici un fel de beneficiu cunoaşterii universale, e un adevăr la fel de personal şi de intim precum moartea însăşi. Dar, intuiţia faptului că această cunoaştere există îmi e suficientă pentru a supravieţui tuturor rănilor dulci pe care mi le fac prietenii.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu