vineri, 24 octombrie 2014

Oh, death

Există un loc în Univers unde până și lumina se descompune în fărâmițele din care e compusă. Ajuns pe buza unei găuri negre, dincoace de acel punct pe care savanţii ştiinţei cuantice îl numesc "singularitate", un foton, ar putea avea şansa unei clipe în care ar şti cu certitudine din ce e făcut. Ar fi aceea clipă în care el ar coexista în acelaşi timp cu momentul în care s-ar descompune. Aşa am simţit şi eu astăzi, în faţa morţii. Am avut certitudinea că nu putem şti, întradevăr, din ce suntem făcuţi, decât atunci când fragmente din noi încep să zboare cu nesaţ către groapă. Bineînţeles că acest lucru nu aduce nici un fel de beneficiu cunoaşterii universale, e un adevăr la fel de personal şi de intim precum moartea însăşi. Dar, intuiţia faptului că această cunoaştere există îmi e suficientă pentru a supravieţui tuturor rănilor dulci pe care mi le fac prietenii.


marți, 14 octombrie 2014

Clinchet de epoleți

E un clinchet de epoleţi de toată jena în dezbaterea publică despre aventurile sub acoperire ale mitomanului Ponta. Cel mai tare mă deranjează ideea, ventilată de tot felul de inşi care în ultimii 25 de ani s-au priceput la toate, că ofițerul acoperit este un tip aflat în afara legii. El nu poate fi deconspirat, indiferent dacă a încălcat sau nu vreo lege a acestui stat. Cu alte cuvinte, un ofiţer acoperit este un cetăţean aflat deasupra legii, el riscând, în cel mai rău caz, doar o amărâtă de sancțiune administrativă pentru încălcarea ei. Ofiţerul acoperit nu e egal în faţa legii cu tine, el răspunde în faţa unor instanţe diferite, trăieşte într-un stat paralel, strict secret, cu legi infinit mai favorabile şi permisive, dar întreţinut din impozitele noastre. Din momentul în care devine acoperit, ofiţerul, indiferent ce ar face, face pentru ţară, pentru binele ei. Dacă ucide un om, e pentru ţară, dacă devine ministru, e pentru ţară, dacă trece pe roşu pentru că nevasta lui se grăbeşte la cumpărături, e pentru ţară! Totul, inclusiv respiraţia lui, e pentru ţară!

Când un om intră în politică şi cere cetăţenilor ţarii funcţii publice, existenţa lui trebuie să fie transparentă ca sticla. Nu există nici un argument logic sau moral care să justifice evoluţia unui ofiţer acoperit în spaţiul public. Pur şi simplu e o lume paralelă, în care ofiţerilor acoperiţi nu li se poate inventa nici o misiune corelată cu securitatea naţională sau democraţia.