duminică, 21 septembrie 2014

Ziua Marelui Păcălici

M-am umplut de energie negativă, de o ură vecină cu isteria, privindu-l pe Marele Păcălici călarind printre puricii televizorului, pe toate posturile. Au întrerupt inclusiv filmul cu Pierce Brosnan de pe TVR 1 pentru a ne furniza un spectacol răguşit şi dezagreabil în care detectivul Fix îşi proclamă obsesiile despre sine însuşi drept interes naţional şi politică de stat.


Aş vrea să le spun ceva celor care-i inventează acestui limbric gângav şi incontinent tot felul de ancestralităţi miraculoase: când străbunicul lui inventat trecea munţii în 1916 ca să ceară cetăţenie română, de frică să nu fie trimis la război de statul în care trăia, străbunicul meu chiar murea la Mărăşeşti. Poate că Ponta are toate motivele să fie mândru de marea ispravă a antecesorului său, dar pentru mine, moartea străbunicului meu nu este un motiv de mândrie. Mi-e de ajuns să ridic privirea şi să văd istoria familiei mele dincolo de părinţii mei ca să-mi dau seama că această moarte a deschis o adevărată saga de drame, nefericiri, neputinţe şi resemnări, o degringoladă care s-a stins lent, ca un animal de pradă.

Cand un măscărici lipsit de coloană vertebrală ca Liviu Pop, compară acel război cu dictatura lui Băsescu și Marea Unire cu ceea ce va urma din momentul în care Ponta va avea toată puterea în stat, concluzia mea despre ceea ce ei numesc poporul PSD este clara: Nesimţiţii Nesimţiţi fără dram de cultură, simţ al istoriei şi spirit civic. Lepre securiste din cauza carora o să trecem ruşinaţi pe lângă Mausoleul de la Mărăşeşti, un loc in care inaintasii noştri au murit tocmai pentru ca unul ca Ponta să ajungă Preşedinte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu