luni, 24 februarie 2014

Penis, ochi mari si sani rotunzi!

Antropologii susţin că bărbaţii evoluează către un penis tot mai mare. Bărbaţii viitorului sunt ameninţaţi de operaţii insolite de genul celor dintr-un banc celebru : un pitic cu penisul mare se duce să zicem la doctorul Ciomu (da’ cel care a retezat vârful Omu’). Domnu’ Doctor stiiţi, că eu am o problemă cu femeile, toate se plâng, toate mă vrea, le place distincţia mea până ajungem în pat cu ea. Doctoru’ pune mâna pe seringă, îl anesteziază şi apoi dă să taie… Dar îşi aduce aminte că nu l-a întrebat pe pitic cât de multe să taie. Aşa că apelează rapid la o asistentă cerându-i părerea. Asistenta se uită o dată, se uită de două ori şi în cele din urmă zice : Domnu’ Doctor, mai bine-i lungim un pic picioarele !

Apărut prin evoluţie perfect naturală, fiind rodul tâmpeniei darwiniste care se numeşte muncă, bărbatul şi-a dezvoltat mai întâi membrele superioare. Braţele sunt expresia biologică a instinctului de proprietate în varianta sa primitivă : « a lua » şi « a apuca » sunt verbe care s-au dezvoltat în acelaşi ritm cu membrele superioare ale omului, până când au sfârşit în diverse teoreme liberale de genul « a avea ». Cei care apucau şi luau, au sfârşit deci prin a avea, fericire care a durat cam până prin secolul XX când o entitate transcendentă biologiei numită stat, caracterizată prin membre superioare mult mai mari, le-a luat totul, punând semn egal între verbele « a avea » şi « a aresta ». Dar asta este altă poveste.

Membrele au ajuns la un moment dat la nivelul unui membru situat central pe axa esteticului uman. În acel moment a apărut lenea şi amantul ei cel mai viril, pe care intelectualitatea postmodernistă a vrut să-l desfinţeze : intimitatea. Membrele superioare au încetat să mai crească în detrimentul membrului central. Membrul central a început să crească, folosind pentru această evoluţie toată vlaga şi fantezia selecţiei naturale. Membrul central a crescut până în momentul în care a ajuns la primul membru al familiei, lucru care a dat un imbold de neimaginat nevoii de intimitate a individului. Anumite accidente s-au întâmplat totuşi, aceasta fiind teoria preferată a darwiniştilor, deoarece consangvinizarea a fost principala cauză a trecerii de la numărul de 48 de cromozomi, caracteristic maimuţei, la numărul de 46, tipic omului.

Membrul central creşte, aşa cum susţin antropologii şi în zilele noastre. El va mai creşte o oarecare perioadă în viitor, făcându-le femeilor ochii din ce în ce mai mari şi sânii rotunzi. Nu se ştie unde se va opri el sau dacă nu cumva, va avea o evoluţie similară cu cea a membrelor superioare sau cu a piticului din banc: va creşte până va stresa membrele inferioare să-şi dea drumul şi ele la o creştere din ce în ce mai accentuată. Vor reapărea astfel, titanii, care se vor împreuna cu fetele pigmeilor inerţi la teoriile antropologice şi evoluţioniste, pentru a crea o nouă rasă de oameni, cărora nu membrele le vor creşte continuu, ci creierul, oameni care aşa cum este normal, vor stăpâni pământul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu