vineri, 1 februarie 2013

Filozoful si caloriferul

Aflăm de la domnul Marga că un român din Transilvania ar fi inventat caloriferul. Cum mai bine de cincizeci de ani la poporul nostru cultura a fost căldură, iar căldura a fost cultură, chestiunea nu putea să-I scape acestui filozof de talie internaţională, lovit de cea mai metafizică dintre transformările individului, anume bătrâneţea. Trecând peste faptul că afirmaţia respectivă e dubioasă rău din punct de vedere al realităţii faptelor, dorinţa domnului Marga de a promova prin astfel de realizări imaginea poporului român trădează un soi de troglodism ideologic.

Educat în vremurile în care poporul rus inventase totul: radioul, zborul cosmic, calea ferată, maşina de cusut, teoriile evoluţioniste, materialismul şi relativismul, domnul Marga a devenit o maşinărie nervoasă de reflexe vegetative care exprimă propriul său trecut.
Crescut în anii comunismului imbecil, adus la limitele aberaţiei chiar de corifeii democraţiei actuale, pentru mine caloriferul a fost ani de zile un simplu element de décor. Nu-mi cereţi să vă spun un singur an din copilăria mea în care el a furnizat căldură. Era bun doar ca să mă cocoţ pe el pentru a privi cerul şi pentru ca maică-mea să zvânte tot felul de boarfe după ce muta cu grijă florile, cărţile, ziarele, pachetele de ţigări şi orice alte obiecte care ajungeau să fie găzduite acolo. Eu nu fac parte din generaţia cu cheia de gât, ci din generaţia alungată din case, în faţa blocurilor, de frigul fizic şi spiritual pe care ajunsese să-l împrăştie astfel de obiecte: caloriferul rece, televizorul fără semnal, fasungul fără bec, becul fără curent, canalul fără apă, cada transformată în simplu rezervor pentru vasul de toaletă adiacent, aragazul fără butelie etc. Nu-mi spuneţi că noi am inventat aceste obiecte, noi am inventat doar o realitate brutală care le-a răpit destinului lor.

Iar, domnul Marga vrea să promoveze imaginea de ţară a României, călare pe un calorifer, semn al inteligenţei şi autenticităţii şi modernităţii noastre. Pentru mine, care am descoperit caldura din calorifer abia la 18 ani, când am ajuns la facultate, caloriferul este un simbol al castrării, similar într-un fel dimensiunii saturniene a secerii de pe stemă. Înconjurat toată copilăria şi adolescenţa de obiecte inutile, bune doar pentru a sublinia nivelul de trai din statistici, am ajuns să nu mi le mai doresc, să le refuz, să le privesc cu un ochi suspicios, pregătit oricând pentru momentul în care ele or să mă trădeze şi o să revină la forma lor consacrată din primii mei ani.

Aşa că îi recomand acestui entuziast politruc şi filozof să se mai gândească o dată la povestea cu caloriferul. S-ar putea să afle că noi am inventat doar realităţile crude în care a fost pus el, că imaginea noastră de ţară se construieşte, de fapt, pe munca unui neamţ. In mod cert, în marketingul babei, mitraliera e un simbol contraindicat.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu