Detest orice atitudine xenofoba, iar discriminarile pe criterii etnice imi sunt straine. Nu-mi plac nici gesturile extreme, pendularile intre limitele anumitor valori imi fac greata. Nu-mi place nici ideea de a inlocui o valoare cu o alta si nici macar nu pot sa agreez confuzia dintre idee si valoare pe care o practica o multime de ONG-uri. Toleranta este o valoare, tine de convingere, este ceva care asemeni credintei, creste in om si se dezvolta odata cu acesta. Desigur, tine si de educatia venita de la ceielalti, dar este intr-un fel dependenta si de propria ta suma de experiente.
Holocaustul si razboiul care l-a cauzat, nu a fost rezultatul credintei oamenilor in valori, ci a credintei oamenilor in idei. Daca oamenii ar fi iubit, atunci, valorile mai mult decat ideile, nu s-ar fi ajuns la atrocitatile care ne pangaresc inimile pana in ziua de astazi.
La acest lucru poate fi redusa si discutia referitoare la inlocuirea in limbajul curent a cuvantului tigan cu cel de rrom. “Tigan” este o valoare a limbii romane, rromul este doar o idee, o constructie teoretica, straina patrimoniului nostru.
In momentul in care vad tot felul de ONG-uri care in goana dupa fonduri publice si notorietate se asmut asupra limbii romane si vor sa confiste cuvinte ale limbajului comun pentru a le incarca cu sensuri provenite din tezaurul propriilor interpretari, nu pot sa raman indiferent.
