vineri, 27 decembrie 2013

Autoportret

Eu sunt un megaloman excentric, ursuz şi însingurat
Şi am toate calităţile pentru a fi un sir bogat din Britania
Cu excepţia somnului de după amiază
Şi a ceaiului de la ora cinci.

Dar, îmi plac ploaia şi fulgerul
Iarba verde, pădurea deasă crescută alandala,
Stepa maiestuoasă, dealul molcom şi muntele abrupt.

Experienţele mele cu oamenii au fost stranii,
Încântat de ei ca atunci când am văzut prima oară marea,
m-am lovit de egoismul lor ca atunci când te arunci
intr-o apă albastră, plină de stânci.

Am îndeplinit prima condiţie pentru a fi părăsit,
Adică am iubit, devenind astfel un ţăran mărunt
Care cultivă in batatura semne de intrebare,
Pe care trebuie sa le pazeasca noaptea de atacuri de panica,
Iar ziua, de arşiţa pătrunzătoare a exuberanţei celorlalţi.


marți, 19 noiembrie 2013

Ziua closetelor publice

Intr-o atmosferă de linişte sufletască şi inspirată melancolie, Lumea sărbătoreşte la 19 noiembrie, ziua closetelor publice.
Cea mai mare problemă a civilizaţiei umane a fost încă de la începuturile sale rahatul. Dacă în miticul veac de aur, eroii puteau să vâneze liniştiţi prin pădure fără riscul de a călca pe fructele fiziologiei semenilor, în lumea de astăzi metabolismul civilizaţiei este un domeniu pentru care au fost create facultăţi, sisteme de management şi amenzi. Nu se pune problema să mai zburdaţi prin tufişurile ecologice după nimfe fără să ieşiţi de acolo total impur, marcaţi de misterele digestiei celuilalt. Producem din ce în ce mai mult rahat şi avem nevoie de tot mai multe locuri publice unde să ne descătuşăm intimităţile.

Mâncăm din ce în ce mai mult în public şi petrecem din ce în ce mai mult timp în mediul social. Este nevoie de industrii întregi care să recupereze urmele noastre şi să le întoarcă în natura binecuvântată care ne hrăneşte. Toaleta a devenit o artă care exprimă starea de spirit, frustrarea şi speranţa noastră. Pisoarele au formă de buze, budele devin guri care aşteaptă hulpave darul nostrul către natură. A trage apa este un stil de viaţă inserând psihanalitic în limbajul cotidian dorul de ducă, nepăsarea, cheful de ne lua lumea în cap. Facem pipi uitându-ne la reclame, dive inaccesibile ne privesc din pereţi uretra, iar plescăitul urinii se inserează subliminal în reclame amintind de exemplu, de bere.

Era nevoie de o zi mondială a toaletelor, aşa cum este nevoie de o zi modială şi pentru celelalte simboluri ale necesităţilor noastre : Ziua Bucătăriei şi Ziua Dormitorului.

Era nevoie să nu se lucreze intr-o asemenea zi. Era nevoie să se stea acasă, unde de voie sau nevoie, trebuia să ne facem nevoile liniştiţi, pentru a da un răgaz closetelor publice să se odihnească, măcar odată pe an.


duminică, 24 februarie 2013

Academia si tiganul

Detest orice atitudine xenofoba, iar discriminarile pe criterii etnice imi sunt straine. Nu-mi plac nici gesturile extreme, pendularile intre limitele anumitor valori imi fac greata. Nu-mi place nici ideea de a inlocui o valoare cu o alta si nici macar nu pot sa agreez confuzia dintre idee si valoare pe care o practica o multime de ONG-uri. Toleranta este o valoare, tine de convingere, este ceva care asemeni credintei, creste in om si se dezvolta odata cu acesta. Desigur, tine si de educatia venita de la ceielalti, dar este intr-un fel dependenta si de propria ta suma de experiente.
Holocaustul si razboiul care l-a cauzat, nu a fost rezultatul credintei oamenilor in valori, ci a credintei oamenilor in idei. Daca oamenii ar fi iubit, atunci, valorile mai mult decat ideile, nu s-ar fi ajuns la atrocitatile care ne pangaresc inimile pana in ziua de astazi.

La acest lucru poate fi redusa si discutia referitoare la inlocuirea in limbajul curent a cuvantului tigan cu cel de rrom. “Tigan” este o valoare a limbii romane, rromul este doar o idee, o constructie teoretica, straina patrimoniului nostru.
In momentul in care vad tot felul de ONG-uri care in goana dupa fonduri publice si notorietate se asmut asupra limbii romane si vor sa confiste cuvinte ale limbajului comun pentru a le incarca cu sensuri provenite din tezaurul propriilor interpretari, nu pot sa raman indiferent.

vineri, 1 februarie 2013

Filozoful si caloriferul

Aflăm de la domnul Marga că un român din Transilvania ar fi inventat caloriferul. Cum mai bine de cincizeci de ani la poporul nostru cultura a fost căldură, iar căldura a fost cultură, chestiunea nu putea să-I scape acestui filozof de talie internaţională, lovit de cea mai metafizică dintre transformările individului, anume bătrâneţea. Trecând peste faptul că afirmaţia respectivă e dubioasă rău din punct de vedere al realităţii faptelor, dorinţa domnului Marga de a promova prin astfel de realizări imaginea poporului român trădează un soi de troglodism ideologic.

Educat în vremurile în care poporul rus inventase totul: radioul, zborul cosmic, calea ferată, maşina de cusut, teoriile evoluţioniste, materialismul şi relativismul, domnul Marga a devenit o maşinărie nervoasă de reflexe vegetative care exprimă propriul său trecut.