joi, 4 august 2011

Punct de cotitura in istoria evolutiei umane: creierul si penisul se despart!

Un studiu al cercetătorilor britanici arată că encefalul uman a atins culmea evoluţiei, din acest moment fiindu-i imposibil din punct de vedere fizic să se mai dezvolte. Oamenii de ştiinţă susţin că, pentru a deveni mai inteligent, creierul ar avea nevoie de mari cantităţi de energie suplimentară şi de oxigen, iar corpul nostru pur şi simplu nu poate oferi acest supliment, scrie „The Daily Mail”.

Această descoperire vine în completarea unor observaţii recente care pot fi corelate minuţios într-o teorie unitară referitoare la sensul evoluţiei umane. Astfel, antropologii susţineau acum câţiva ani că singurul organ al omului care continuă să crească este penisul. Această realitate biologică fusese deja intuită la nivelul inconştientului colectiv, lirica populară cântând legătura dintre penis şi mare prin tot felul de versuri, precum: “pe nisipul de la mare eu am scris numele tau, a venit furtuna noaptea, l-a sters si îmi pare rau” sau “pe nisipul de la mare eu am scris ca te iubesc, dar a fost furtuna azi noapte si cuvintele s-au sters” (aceste versuri nu neagă neaparat faptul ca penisul mare nu e bun la nimic, ci pur si simplu că penisul mare nu e bun la scris, inca o dovada a faptului ca nu marimea conteaza, ci tehnica). 

vineri, 10 iunie 2011

Lava story


Desigur, apocalipsa de weekend trebuia si ea inventata candva. Deja motivele clasice pentru a face dintr-un sfarsit de saptamana un eveniment memorabil erau afectate de o insidioasa si nesuferita monotonie. Ce plecari in vacanta pe Valea Prahovei, ce gratare cu prietenii la Cernica, ce Cismigiu, ce Herastrau, ce carte molfaita voluptos in no man’s land-ul fara telefonie mobila dintre vineri seara si luni dimineata, ce somn intins dinadins pana spre amiaza diafana a zilei de sambata, ce liniste capturata virtuos si siluita in tacerea caminului, ce filme pline de talc la care taci malc, desi iti vine sa strigi din toate incheieturile fiintei tale « Di vidiule ! » cu entuziasmul cu care printii din povestile copilariei strigau « Di bidiviule ! ».

luni, 9 mai 2011

Gypsy style

In ultima vreme, tot mai multa lume este interesata de stilul Gypsy. Lasand la o parte problemele geopolitice, etnice si religioase care o tulbura in prezent, lumea orientala a fost una din principalele surse de inovare pentru civilizatia occidentala. Fie ca a fost vorba de recuperarea cunostiintelor antice, salvate de arabi, fie ca a fost vorba de arta lor, pe care constrangerile religioase au fortat-o sa evadeze intr-o feerie a formelor, o betie a curbelor si unghiurilor, fie ca a fost vorba chiar de stiinta noua, posteinsteiniana, care si-a gasit o sumedenie de metafore in intuitia taoista, lumea orientala a fost un izvor nesecat de inspiratie pentru occidentali, in toate domeniile vietii lor.

luni, 25 aprilie 2011

Codul lui Alimentarius

Tot mai multe voci bine intenţionate şi după unele păreri mai degrabă proprii decât improprii, bine informate, amendează activităţile subversive din industrie concertate de un anume Alimentarius, în mod cert cel puţin ministru al agriculturii, alimentaţiei şi sănătăţii în Guvernul Mondial. Acest Alimentarius, profitând de pozitia de forta pe care o are in guvernul masonic, obliga popoarele si industriile sa fabrice alimente dinadins toxice, astfel incat si industria farmaceutica sa poata manca o paine fie ea si rea. Ideea este ca oamenii sa fie tot mai multi si tot mai bolnavi astfel încât să poată fi exploataţi cât mai uşor în diferite scopuri, desigur, josnice.

Moartea si taxele (II)

Amprenta de carbon. In momentul in care te misti ca un melc prin lume, lasi o urma invizibila in toate ce le faci si-n toate ce le iei, urma care se numeste amprenta de carbon. Existenta ta este un simplu motiv sa existe alte existente. Daca tu nu ai fi nu ar fi: hainele de pe tine (cu o proportie semnificativa de fibre sintetice sarantocu’ dracu’), papucii de plastic pe care-i porti prin casa pentru e evita un divort legat de scame si murdarirea prematura a covorului), canile de plastic, sticlele, periuta de dinti, calculatorul, lumina din becul sub care scrii, curentul electric care-ti tin in viata pixelii, o multime de substante cu care te spoiesti pe toate partiele, combustibilul cu care te deplasezi, plasticul din masini, energia consumata pentru toata tabla si toate fiarele din viata ta, mancarea, nasturii, ochelarii, sticla, toate acestea exista pentru ca tu existi.

Moartea si taxele (I)

Americanii au vorba aceea, care leaga moartea de impozite sub forma unei sentinte implacabile. Sunt doua lucruri de care nu poti sa scapi pe lume: de moarte si de impozite. Sentinta vorbeste despre modul in care este perceputa la americani nevoia naturala a statului de a se finanta, ca un fel de chestiune care te ajunge indiferent cine esti si unde esti, asemeni sfarsitului biologic care este inscris in harta genetica a individului.
Spre deosebire de americani, romanii isi fac adevarate cariere din a fenta impozitele, iar statul, in intelepciunea sa izvorata din inteligenta cu care-l hraneste poporul,  nu face altceva decat sa inventeze si sa reinventeze tot felul de moduri de a le salta romanilor banii. Este ca si cum Moartea, odata inselata, ar gasi tot felul de tertipuri prin care sa revina in viata noastra si sa ne intoarca in natura.