miercuri, 2 ianuarie 2019

Arcane la Thule

O poezie din adolescența pe care m-am gândit să o pun aici doar ca să nu o pierd:

Arcane la Thule

Astazi, in micutul oras
Am privit peste umar
Si m-am vazut pe mine in fata,
Atat de mic e orasul.
Si am strigat: Incotro ai s-o aspuci
Acum, cand vantul din Nord te agata?

Cand Scamatorul sade in Turnul Daramat
Ermitul, inca isi zideste grota,
Cand tot ce are Forta iti vine rasturnat
Iar Roata Norocoasa ti-a retezat aorta?

Cand toti Indragostitii, pesemne, te-au uitat
Purtandu-si Carul, catre Steaua lor,
Cand Lumea noastra aluneca in Mat
Iar Soarele si Luna, fac amor?

Cand umbra firii tale, Arcana fara Nume, ti-o scutura usor,
Iar Diavolul in goarna anunta Judecata,
Cand Spanzurat de vise, ca un pendul, adori
Justitia, sa-ti strige si tie: Gata! Gata!

Cand Imparatul insusi, impins de Imparateasa,
Pe Papa il rapune, batjocorind speranta
Cand pe Papesa o pierde, in negura cea deasa,
Si-n cerul mintii tale nu-ncape Temperanta?


Chestii filozofice despre timp pe care ai face bine dacă le-ai întelege

Prezentul este un trecut continuu, un sinistru artefact psihologic. Prezentul este o chestiune de distanţă. Marile depărtări sunt un trecut din ce în ce mai apropiat, pe măsură ce alunecă spre noi. Între mine si tine, o distanţa de 3 metri se traduce printr-o distanţă de timp, fiecare dintre noi aflându-ne de fapt în trecutul celuilalt. Chiar şi mâinile mele sunt în trecutul ochilor mei, scriu trecutul gândurilor mele care sunt la rândul lor trecutul unor mistere pe care nu le-a desluşit ştiinţa. Notiunea de prezent nu este decât o formalizare a trecutului imperceptibil. De aia ne merge prost: suntem ființe care nu au fost făcute să integreze timpul!

joi, 22 noiembrie 2018

Democraţia este puterea poporului bine informat (Alexis de Tocqueville)

Înțeleg că obsesia zilei este scrisoarea lui Rudolph către Klaus prin care acesta se solidarizează cu Grinch. Deși prevăd un ger cumplit la iarnă, vreau să rețineți un lucru: așa cum nici Crăciunul nu vine din magazine, nici democrația nu vine din America. Poate că s-a simțit bine o vreme acolo, dar în momentul ăsta flacăra ei s-a stins. Asa cum oamenii buni poartă pe retină minute în șir flacăra lumânării în care au suflat, oamenii buni vor avea întodeauna în suflet reprezentarea reală a democrației chiar dacă printr-o rătăcire au ucis-o prin vot. Trebuie să ne îngrijim ca politicienii să nu intre cu cizmele în singurul bastion neatins de tăvălugul de modificări legislative în favoarea lor: alegerile libere și corecte. Doar așa putem repara totul! #RudolfGiuliani

Plângerile României

Astăzi a fost ziua limbii Române. Probabil că este una dintre limbile lumii ai cărei vorbitori se află jumătate pe teritoriul național, iar cealaltă jumătate împrăștiată prin lume. Ca o consecință logică, Bădălău, împreună cu miniștrii săi de la Giurgiu, s-au pișat azi și pe limba română, nu numai pe diaspora.
Desigur, pentru pesediști nu sunt suficient de apetisante detaliile despre sălașurile unei limbi. Vor fi la fel de aroganți și proști chiar și în momentul în care populația vorbitoare de limba română din țară va reprezenta doar o treime din totalul vorbitorilor de pe mapamond. Păi ce alt partid ar fi putut sărbători în aceasta săptămână scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung prin scrisoarea lui Rudolf Giuliani?
Pentru școliții din PSD limba este "chestia aia" pe care moare pasărea. Pentru cei mulți și proști din partid, o limbă este un lucru pe care-l dai si-l iei şi tot primeşti favoruri, plăceri, în schimbul ei.

Priviți filmulețul ăla cu Bădălău de pe net pentru că este o devoalare cinematografică a logicii elitei conducătoare: "Șefu, nu vă suparați ăștia ne-au dat wuie. Ne-am gândit să replicăm și noi: să vină Diaspora ca să ne pișăm pe ea"
Pesediștii sunt pătrunși de o sfântă și intangibilă serenitate: iau wuie de parcă ar lua Zen, fură de parcă ar face favoruri, devalizează veniturile populației prin inflație cu aerul că le-ar capitaliza prin creșteri de salarii și pensii etc. Pentru că ăsta este sensul mesajului și realitatea cu care o să rămânem după ce această guvernare catastrofală va trece: ne-ați dat wuie până ne-am pisat pe voi! Si peste patru sau zece ani, dupa ce unii vor trebui sa curete rahatul de pe urmele lor, precum Hercule grajdurile lui Augias, îi vom vota iarăși.
PS. Locul în care se desfășoară acțiunea filmulețului de pe net este Bolintin Vale. Întâmplător sau nu în această localitate s-a născut, pe vremuri, Dimitrie Bolintineanu. Viața lui poate fi oricând extrapolată în viața oricărui român de astăzi care a ajuns să trăiască într-un exil economic în Occident. A trăit mult timp, obligat, departe de țară și a luptat de acolo pentru interesele nationale si pentru limba română.Una dintre ultimele sale lucrari, o colecție de poezii, se intitulează chiar așa: "Plângerile României - în traducere liberă astăzi : "wuie PSD". Bădălău se pișă pe propriul trecut al localității din care provine. Dacă pe vremea lui Ceaușescu a existat o instanță care să-l condamne la pușcărie pentru furt calificat din avutul obștesc, noul stat care a urmat acelui regim este incapabil să-l oprească din profanarea celor mai importante simboluri. Explicația este tot la Bolintineanu: "Cei ce rabdă jugul și-a trăi mai vor, merită să-l poarte spre rușinea lor"

Politicienii români îsi compensează nanismul cu onanismul

Personal, am mari dubii că toate problemele ăstea pe care le avem în România se datorează homosexualității. Părerea mea e că ele se datorează onanismului, dar nu am văzut nici Biserica, nici politicienii, să se repeadă să facă un referendum care să facă imposibilă căsătoria a două persoane cu aceiași identitate.
Deși este absolut evident că suntem conduși eminamente de persoane care se simt foarte confortabil cu ei înșiși, iar iubirea exacerbată de sine este interzisă literal de religia creștină, nu am văzut nici un preot sau politician care să se adune alături de el însuși într-o Biserică și să discute despre atașamentul necenzurat pentru malahie la elitele noastre conducătoare.
Am văzut, în schimb, ecumenisme politice bovine în care toate partidele dintr-un județ se lasă rânduite necondiționat în fața altarului. 
Desigur, suntem o nație care l-a născut pe Ionescu ca prim narator al absurdului, dar astăzi, prin fraternitatea malahică dintre politicieni și Curtea Constituțională am inventat "singularitatea” absurdului: Tăriceanu a ieșit și a zis că partidul lui pregătește o lege a parteneriatului civil (prin care homosexualitatea va putea fi incadrata, bine mersi in esafodajul legal al statului roman), iar Curtea Constitutionala a ieșit și a zis că homosexualitatea ține de sfera vieții private și nu poate fi împietată în nici un fel fără să fie limitate, implicit, libertățile fundamentale ale indivizilor. Sincronizate, aceste decizii spun că rezultatul referendumului din 7 octombrie va fi doar o simplă discriminare lingvistică între căsătorie (care va implica o relație heterosexuală) și parteneriat civil, concubinaj, legătură consexuală etc, care va putea însemna orice.

Discriminați vor fi, în cele din urmă, toți cei care vor trăi prin concubinaj, parteneriat civil sau legătură consexuală într-o relație heterosexuală pentru că vor trebui să adauge „pentru lămuriri” tipul sexual al relației lor.
Așa se întâmplă când inventezi, ca politician, referendumuri fără cap, doar pentru a-ți ascunde problemele cu justiția, faptul că ai amanta mai tânără decât nora, ești la cincea nevastă și că în București s-a construit un spital pentru tratarea copiilor de cancer cu doar o treime din banii cheltuiți pentru desfășurarea acestui referendum.
Ceea ce doream eu să vă spun, de fapt, este că dacă votezi la referendum te faci părtaș la furtul banilor pentru ridicarea unui spital pentru copiii bolnavi de cancer. Este același tip de logică care a dus la acest referendum, deci, se pune!